Arhive pe categorii: Uncategorized

CARTEA ANDRADEI

Tiziana-una-mamma-fotografa1Nimic nu este complicat, totul devine simplu atunci cand iti doresti cu adevarat. Muntii devin mai usor de traversat, cafeaua este mai dulce iar fiecare zambet pe care il vezi pe parcursul unei zile trezeste in tine niste emotii. O caldura interioara te cuprinde si oricat de frig ar fi afara in sufletul tau e cald si bine. Exact asa simtea Andrada, ceva se intamplase cu ea, nu mai era la fel. Totul a pornit de la calatoria cu trenul. S-a suit in tren la Cluj si s-a dat jos la Bucuresti schimbata total. O noua Andrada se nascuse. O Andrada mult mai atenta, mai deschisa, mai plina de viata. Pentru prima oara, dupa mult timp, nu se mai gandea la serviciu si facultate. Pentru prima oara ea pur si simplu se uita pe geam si observa ceva ce pana acum era invizibil pentru ea. O frunza in bataia vantului o inspira, niste nori banali capatau tot felul de forme, nici macar catelusa ei nu mai latra la fel. Si-a dat seama ca ceva e diferit, nu se mai recunostea. Si asa a inceput sa faca poze, multe poze intr-un efort de a surprinde momentele speciale pentru totdeauna. Prin ochiul obiectivul si-a gasit linistea dupa mult timp, pentru prima oara a deschis larg ochii si a inceput sa simta. Isabela, sora ei, a vazut ca Andrada se comporta ciudat si ca are o noua pasiune dar a crezut ca e doar o faza prin care trece si isi va reveni in scurt timp la normal. Dar Andrada cea noua se instalase comod si nu mai avea de gand sa plece nicaieri.

-Andrada ce zici?? Mergem in seara asta in club??

-Nu vin Issa, imi pare rau, nu in seara asta! Spuse Andrada strangand in maini aparatul de fotografiat.

-Off, ce se intampla cu tine?? Nu te mai recunosc!! Hai in club, poate uiti de tipul cu sapca rosie pe care l-ai cunoscut in tren!

-As vrea sa-l pot uita dar nu mai pot, e prea tarziu, e in mintea mea mereu! Spuse Andrada oftand

– In cazul asta trebuie sa mergem neaparat in club, o sa fie super, o sa bem catev
a shot-uri gasim niste baieti si apoi radem putin de ei, o sa te simti mult mai bine, promit!!

-Nu cred ca mai pot sa fac asta, maine plec la sighisoara sa fac poze pentru carte!

-Carte?? Tu?? :)) de cand scrii tu carti?? Intreaba Issa uimita

-Nu scriu, fac poze! Se spune ca o poza face cat 1000 de cuvinte, eu vreau sa „scriu” o carte numai cu poze, toate instantaneele mele vor spune o poveste, poveste mea! Va fi o carte sensibila ca mine dar in acelasi timp complexa…

Va urma!

Anunțuri
Etichetat , , ,

LOOKING FOR MORGUE BEAUTY-Invatamintele Marelui Maestru

 

o-cemetery-at-night-facebook

In departare se aude urletul lupilor flamanzi. Este miez de noapte, numai luna plina, stinghera intr-un colt de cer, lumineaza si in acelasi timp mai da speranta trecatorilor curiosi ce isi abat drumul spre cimitir. Dincolo de portile mari din fier forjat, daca te uiti atent, printre morminte, se pot vedea doua siluete mergand cu pasi repezi pe o alee.

-Maestre, nu stiu cum sa iti spun, nu vreau sa par nepoliticos, dar realizati ca suntem intr-un cimitir si e 12 noaptea!! Spuse Carnatul oftand

Deodata Maestrul se opri brusc din mers.

-Nu zau dragul si bunul meu Carnat! Dar spune-mi te rog frumos cum ai ajuns la o astfel de constatare inteleapta?

-Nu stiu Maestre, cred ca are legatura cu toate mormintele din jurul nostru, a raspuns Carnatul asezand mai bine imensul sac ce il purta dupa el.

-Si ti-e frica?? (incepe sa rada) Tu poate vezi aici morminte eu vad doar niste simple halte! Ii spuse Maestrul

-Cred ca pot face diferenta intre o halta si un mormant iar pe aici pur si simplu NU vad nici o halta!! Se rasti Carnatul

-Off cateodata am impresia ca am vorbitdegeaba, nu ai invatat nimic!! Daca te fac idiot, te superi? … nu raspunde!! Spuse Maestru uitandusu-se lung in ochii lui.

Tu nu stii ca atunci cand cineva moare sufletul nu se duce imediat in Rai sau Iad, sta putin intre lumi

-Dar de ce face asta maestre?? Intreaba Carnatul curios

-Pentru ca asteapta… asteapta un moment prielnic, calea este inca nesigura… ori Iad ori Rai ori intre… ii spse Maestrul si incepe sa rada

-Gata Maestre, pana aici. Ati reusit sa ma speriati… si de ce tot radeti asa?? De cand am intrat in cimitirul asta blestemat o tineti intr-una cu rasul, gata nu mai suport!!(enervat Carnatul) Ce cautam aici??

-Off draga Carnat tu si intrebarile tale stupide. In seara asta cautam ceva foarte misterios si unic, ceva ce nu multi au vazut. O frumusete cu un chip atat de angelic incat razboaie au pornit din cauza ei. Insusi Napoleon a avut de suferit. Intreaga lui armata a fost macelarita intr-o iarna cumplita pe stepele Rusiei pentru ca s-a indragostit de ea. O capcana pusa la cale de rusi, inamicii lui. Ei stiau ca nici un barbat nu ii poate rezista.9fe6a5b13597c5bad59782a0b100e3a9

-E chiar atat de frumoasa Maestre? intreaba Carnatul

-Frumoasa este putin spus, nu s-au inventat adjective destul de pertinente incat sa descrie frumusetea ei. Cu un par lung impletit rosu, niste ochi de pe alta planeta si un nasuc teribil de sexi, Morgue Beauty
isi face simtita prezenta oriunde ar fi.

-Vorbiti despre ea ca si cum o cunoasteti!

-Sa spunem doar ca drumurile noastre s-au intersectat in trecut.

-Am inteles, dumneavoastra si tipa care l-a fraierit pe Napoleon… a fost ceva intre voiJ))))… nebunaticilorJ))

-Aici stop!!spuse Maestrul si se opri in mijlocul drumului.

-Aici ooo, ce aici… (Carnatul se impiedica)

-Scoate repede din sac batele de baseball, umbrelele, costumele ignifuge si caciulile cu urechi. O sa spun incantatia in curand, trebuie sa le avem pregatite, hai mai repede spuse Maestrul

-Stiam eu ca nu am carat degeaba toate astea pana acum, le asez aici spuse Carnatul

Dupa ce Carnatul a asezat toate lucrurile deoparte a vazut ceva ce nu credea ca o sa vada in viata lui, Marele Maestru facea vocalize.

-La Laa Laaaa…

-Maestre ati uat-o razna? Ce faceti intreaba Carnatul

-Imi dreg vocea, atuci cand o chemi pe frumoasa Morgue Beauty trebuie sa ai o voce pura si nevinovata, eu acum incerc sa o fac pe cat de pura pot.

“ Ooo Morgue Beauty

The beautiful dark princess

Come and show yourself

Lost souls are in need of help

Ooo Morgue Beauty HELP”

Gata Maestre, asta a fost incantatia?? De ce trebuie sa rostim o incantatie?? Nu putem sa-i spunem ca am sosit, ca ea sa ne poata primi cum se cuvine?? Intreaba Carnatul

-Tu esti chiar idiot!! Morgue Beauty este o zeita nemuritoare, ea are gija de sufletele tuturor, are grija ca ele sa ajunga unde trebuie, ori Iad ori Rai ori intre… Nu poti veni la ea ca si cum ai livra pizza desteptule, e o zeita nemuritoare, la ea ajungi cu incantatii, nu ma intreba de ce!! Asa merge treaba cu zeitele

-Si de unde stim daca a functionat?? Adica nu se intampla nimic, intreaba Carnatul

-Rabdare dragul si bunul meu Carnat, vei vedea! Ca sa ajungi la Morgue Beauty trebuie sa treci prin apa, foc, temperaturi de -40 de grade aaa…. Si o hoarda de 40 de zombie insetati de sange uman.

-Hoarda de zombie, lasa-ma sa ghicesc!! Pentru asta sunt batele de baseball, corect??

-Exact Carnatul meu favorit, hai da-mi si mie o bata i-a si tu una!! Si fii atent… parca vad cum incep astia sa iasa din morminte!!!

-Ooo mama, ma asteptam la multe in seara asta, dar o hoarda de zombie recunosc ca nu mi-a dat prin cap!! (spuse Carnatul oftand)

In scurt timp cei doi au inceput sa se lupte cu hoarda de zombie ca niste cavaleri teutoni. Cei doi erau pur si simplu magnifici, se completau unul pe celalat in lupta. Dupa ce au casapit toate creaturile s-au ascuns sub umbrele pentru ca a inceput o ploaie torentiala asemanatoare marelui potop.  Apoi s-au inmbracat repede cu costumele ignifuge pentru ca incepuse sa ploua cu foc din cer, ca la final sa-si puna caciulile cu urechi pentru ca un ger siberian le intrase in oase.

-Maestre mai urmeaza ceva?? Nu cred ca mai rezist!!

-Asta ar trebui sa fie tot!! sper… spuse Maestrul

Deodata, dintr-o lumina puternica, de la capatul aleei isi face aparitia ea. Imbracata intr-un costum mulat negru din latex si cu un bici in mana se indreapta usor spre ei. In jur era liniste, se  auzeau doar tocurile inalte de 30 de cm cum loveau asfaltul, poc poc poc…

Cu parul lung rosu impletit se juca plictisita cu zgarda de spini metalici de la gat.

-Maestre!! Long time no see!! Ce-I cu tine pe aici?? (curioasa Morgue Beauty)

-Eram in zona si m-am gandit sa ma opresc. Cum ce caut aici?? Am venit sa te vadbdsm_collar_side

-Nu mai spune, cu ce te pot ajuta?? Zi repede ca ma grabesc!!

-Pei cum sa incep?? Pe facebook nu raspunzi, mail nici atat, whatssup-ul nu cre ca l-ai mai deschis de mult…nu mai stiam cum sa dau de tine!

-Sunt ocupata, lucrez mult in perioada asta, ti-am spus, but we shall meet again, rabdare… acum trebuie sa plec.

-Dar facusem rezervare… nu ai mai venit, m-am trezit singur la masa in restaurantul acela!! (indignat Maestrul)

-Restaurant?? J)) De cand va duceti la restaurant?? J) intreaba Carnatul

-Nu pleca!! Mai stai putin, am infruntat toate intemperiile naturii + ceva zombie doar ca sa te vad si acum pleci?? Spuse Maestrul

-Imi pare rau trebuie sa ajung in Orientul Mijlociu, niste teroristi fac nasoale pe acolo, trebuie sa adun niste suflete.

-Lasa teroristii, nu poti pleca asa repede!! Ii spuse Maestrul

-Off cred ca o sa ne vedem in weekend dar nu stiu cand, iti dau eu msg… ok? (cu un zambet pe buze Morgue Beauty)

-OK cum zici tu!! Acum fugi la teroristii tai… (oftand Maestrul)

In acel moment Morgue Beauty s-a apropiat atat de aproape de Maestru incat puteai sa juri ca il va saruta, dar aceasta i-a facut cu ochiul, l-a mangaiat pe obraz cu biciul si a disparut.

-Gata Maestre?? Asta a fost tot??  pentru asta ne-am zbatut atat?? (Intreaba Carnatul)

-Off dragul si bunul meu Carnat, asta fost tot… in seara asta, acum hai la Dristor ca as manca o shaorma cu de toate inclusiv sos de usturoi (si pleaca)

Carnatul a ramas singur si oftand se uita cum Maestru topaie printre morminte ca un copil mic spre iesire.

-O seara de tinut minte, cine credea ca o sa ma lupt cu 40 de zombie noaptea intr-un cimitir?? J))…   A meritat pentru Morgue beauty…

Maestre stai ca vin si eu!!!

FIN

tumblr_mi4gnawvQU1s3fysno5_r1_1280

Etichetat , , , , , ,

La TV de Sărbători

Cateodată stau şi mă gandesc. De ce? Pentru ce? Ca sa ce? ImageNumai intrebările acestea se învârt în capul meu val vârtej exact când ziceam că nu-şi mai au rostul. Vad televizorul, ma uit la el dar nu înţeleg nimic. Sunt doar nişte imagini in capul meu ce nu-mi dau linişte. Nasul îmi curge mai rău ca niciodată, fruntea-mi arde mai tare ca o sobă şi nu mă mai satur de ceaiul fierbinte. Am rămas singurică doar eu şi o telecomandă rece.
În timp ce Sorina trecea, parcă teleghidată de pe un post pe altul, se aude un ciocănit.
-Hai mamă nu mai fi aşa tristă, lasă televizorul, trebuie să te odihneşti.
-Mamă lasă-mă, nici nu vreau să aud, pleacă, lasa-mă!!
-Iţi mai pregătesc un ceai cu multă lamâie, vitamina C e foarte importantă, trebuie să te pui pe picioare!
-Lasă-mă cu ceaiul, nu mai vreau nimic, vreau doar linişte.
Sorina era foarte nervoasă, avea febră, îi curgea nasul şi nu se gândea decât la Matei.
Numai mie mi se putea întâmpla. Cu ce am greşit eu faţă de baiatul ăsta! Eu am vrut să fie bine, îl iubesc!! Şi el ce face? Dă cu piciorul la toate sentimentele, nu-l interesează, mai bine nu-l mai cunoşteam Offf (izbugneşte în plâns)
Pe măsură ce plângea butona telecomanda din ce în ce mai repede. Intr-un moment telecomanda a refuzat să mai funcţioneze.
-Off şi tu te-ai blocat, nu-i corect, ai rămas fără baterii? Ce ai? Ce ai? (izbugneşte în plâns)
În timp ce Sorina se certa de mama focului cu telecomanda de la televizor se putea auzi:
„Staşi pe aproape nu plecaţi nicăieri, urmează „Cearta” vedeti cine are de suferit în câteva momente”!!
-Off şi acum ma uit la altă ceartă, de ce nu am pus baterii la telecomandă?
De la televizor se aude: „În rolurile principale Sorina Andreescu si Matei Comornic intr-o psuper-prodcuţie dramatică ce iţi va taia răsuflarea!!”
-Cumm?? Pe aia o cheamă la fel ca pe mine??? ce ciudat… şi Matei şi tot! Nu ştiu ce a pus mama în ceai dar e tare de tot.
La TV se putea vedea o ripă singură intr-o bucătarie spălând nişte vase. La un monet dat intră el.
-Trebuie să vorbim, spuse el pe un ton grav.
-Nu mai avem ce vorbi, am vazut mesajele.
-Te-ai uitat în telefonul meu?? Cum ai putut să faci asta?? Aveam incredere în tine.
-Eşti un nesimţit, cum ai putut să faci asta?
-Imi pare rău dar simţeam că relaţia noastră s-a cam racit!!
-S-a racit?? îţi arăt eu!! În acel moment ea a apucat tigaia încinsă si…
„Dacă vreţi să aflaţi ce se întâmplă cu personajele noastre, rămâneţi cu noi,revenim imeidiat dupa o scurta pauză de publicitate.
Sorina a rămas acum pur şi simplu fără grai. Practic se uita la cearta dintre ea si Matei. Nimic nu poate fi mai dureros decât să retraieşti ecele momente şi să te simţi mai neajutoarat ca niciodată
-Nuuu publicitate ce? Matei de ce?(izbugneşte în plâns)
Sorina clacase numai putea vedea din cauza lacrimilor ce îi curgeau şiroaie pe obraji. Într-un final a închis ochii…
.
După ce a deschis din nou ochii un chip vesel proaspăt bărbierit îi zâmbea, era Matei.
-Hai trezeşte-te frumoaso, ai dormit destul!!
-Matei ce s-a întâmplat?
-Ai avut frebră peste 40 şi ai leşinat, suntem la spital!!
-Off imi pare rău, te iubesc, spuse ea oftând
-Şi eu, am realizat asta când m-am ferit de uleiul incins. Pot să ma întânesc cu una şi cu alta dar inima mea mereu va fi legată de a ta, la tine ma voi întoarce de fiecare data… te iubesc.

Câteodată trebuie să privim lucrurile din exterior, altfel rămânem blocaţi butonând de la un canal la altul.

Etichetat , , , ,

INVATAMINTELE MARELUI MAESTRU III -Sufletul-

       ImageNoaptea târziu ușa unei scări de bloc se deschide violent… Liniște… deodată o rafală puternică de vânt viscolește toată zăpada înauntru. Pentru o secundă puteai să juri ca te afli undeva pe la Polul Nord. Mai lipseau câțiva eschimoși și imaginea ar fi fost completă. Liniștea din casa scării imeidiat este spartă de scuturatul unor bocanci grei de schi. În timp ce bătea frenetic din picioare puteai vedea cum și mai multă zăpadă se aduna pe jos. Se intoarce rapid inchide ușa grea din metal, singura stavilă intre el si intemperiile crude de afară, iși dă gluga cea mare jos din cap și răsuflă ușurat. Era Cărnatul. Acum rezemat cu spatele de ușă oftează incă o dată și mai puternic, iși țintește privirea catre divinitate și gândește cu voce tare:

-Daa cum să nu!! Când toată lumea stă frumos în casă la caldurică și mănâncă floricele eu trebuie să alerg prin oraș, la minus zero grade, să caut gheață!! Spuse supărat pentru că a înghețat ca un cârnat.

Își face curaj și își continuă drumul pănă sus la etajul 2. Ajunge in dreptul unei uși foarte vechi parcă ciuruită de un AK 47 pe care era lipit un semn mare: “No smoking” , dar scurtul mesaj era taiat cu o dungă mare roșie și dedesupt era adăugat:  “I changed my mind”

Pentru că deja tremura mult prea tare de frig Carnatul a deschis ușa și a intrat înuntru în cea  mai mare viteză cu gandul că inăuntru este mai cald. Surpriză în casă era la fel de frig.

-Iar nu a platit întreținerea! Spuse Carnatul întinzând mâna să aprindă lumina de pe hol. Dar surpriză becul a rămas tot stins.

-… și curentul!!!

Din capătul holului întunecat se auzi o voce puțin cam răgușită.

-Dragul și bunul meu Cărnat ai ajuns? și tușește groaznic

-Da maestre în sfârșit sunt aici și am reușit să gasesc ce mi-ați cerut. A fost destul de greu, toate magazinele sunt inchise, e Craciunul, vine moșul în seara asta!

-Hahah (râs isteric) moșul vine mereu fira-r barba lui deși nu-l cheamă nimeni! Spuse maestrul tușind parcă și mai rău

Pe măsură ce Carnatul se apropia de camera Maestrului se putea auzi numai țipete, lovituri, strigăte de durere și din când în când un tușit enervant. Marele Maestru se juca din nou W.O.W(world of warcraft). Analizând mai atent cocoașa, și barba lungă a acestuia se vedea clar ca se juca de câteva zile bune.

-Pe unde să pun punga asta cu gheța?întrebă curios Carnatul

-Ține-o un pic, sunt intr-un raid ai rabdare căci porțile cunoșterii se vor deschide în curând!! (La sfârșit tușind groaznic)

-Maestre m-am gandit că dacă au venit sărbătorile un braduț frumos împodobit nu ar strica, ar înveseli puțin atmosfera pe aici, ce zici?Image

-Mă uit la tine și imi vine să iți dau doua palme, tu chiar nu ai învățat nimic!! Ce înseamnă un brad împodobit?

-Un brad frumos împodobit  este o traditie care se pare ca provine din Germania secolului al XVI-lea. Astfel, semnificatia pomului de Craciun intial nu a fost strict legata de nasterea lui Iisus. Cel care a avut primul ideea de a atarna lumanari in brazi se pare ca a fost Martin Luther, initiatorul Reformei protestante, impresionat fiind de frumusetea unei paduri de brazi si de scanteierea stelelor printre crengile lor. Dorind sa aiba tot timpul aceasta imagine in fata ochilor, a asezat lumanari pe un brad, recompunand astfel privelistea admirata de el in mijlocul casei sale. Tot din Germania provine beteala, pe langa care se mai asezau mere, bomboane si alte podoabe.

-Tu nu ești sănătos, tu chiar nu ești!! Ce reforme ce Martin Luther… bradul frumos impodobit este o pierdere de timp, acum repetă după mine: o pierdere de timp de timp! E nevoie să silabisesc. Atunci când lumea o sa înceapă să arunce brazii la gunoi o sa iau și eu creangă să o agăț în perete, miroase frumos, acum gata nu mai vreau să aud de brazi. Trebuie să ne concentrăm, sunt lucruri mult mai importante de discutat! Ai adus gheața?

-Da aici este! Ce facem cu ea?

-De ce folosești pluralul eu nu am de gand să fac nimic cu ea sunt racit nu vezi! Tu vei face ce e de făcut cu ea! Ai înțeles? Spuse maestru tușind din nou

-Maestre mă speriați iar!! Ce trebuie să fac cu ea?

-În primul rând trebuie să o scoți din pungă inteligentule!! Bagă mâna și scoate câteva cuburi!

Cârnatul nu a mai stat pe ganduri și a băgat mâna în punga cu gheața, a amestecat bine conținutul și a scos câteva cuburi.

-Maestre e receee aoleuu!

-Nu zău inteligentule, credeam că frige! Astăzi te voi învăța despre temperatura sufletului!

-Puteți să ma invățați mai repede, mi-a înghețat mâna! Spuse Cârnatul

-Eu am un suflet, tu ai un suflet, totă lumea are un suflet, ne-am nascut cu el e ceva normal. E ceva uman, de ex. Calculatorul asta nu are un suflet, masa nu are suflet domnul Urs cu care dorm eu noaptea nu are suflet.

– Nu știam ca dormiți cu o jucărie din pluș noaptea…spuse Carnatul și începe să râdă

-Linișteeeee domnul Urs e special nu înțelegi, ideea e ca nu are suflet inteligentule!! Temperatura optimă la care trebuie să funcționeze un suflet este zero sau ceva grade sub zero la fel ca un cub de gheața. Dacă sufletul este menținut la o temperatură mai mare adică dacă este iubit, cocolișit și ocrotit se topește adică devine slab. La fel ca cubul din mâna ta, vezi deja a început sa se topească, în curând o să dispară și noi nu vrem asta!

-Înțeleg nu vrem asta pentru că dacă stăm să se topească ne îngheață prea tare mâna! Apropo mai stau mult cu cuburile astea în mână? Spuse Cârnatul

-Îngheața mâna, lasă mâna inteligentule vorbeam de suflet!! Off ce mă fac eu cu tine? Sufletele noatre trebuie să fie reci ca să rezistam, să fim puernici, nu ai auzit de supravieuțuirea celui mai în formă. Că să rezistăm trebuie să fim nesimțiți si reci, numai așa o să putem să facem o diferență. Numai așa supraviețuirea este garantată. Bradul tău frumos împodobit nu face nimic altceva decât să încalzească sufletul, tu vrei să ți se încâlzeascî sufletul și să devii slab și pipernicit? Îl  întreabă maestrul

-Nu maestre nuuu, vreau să fiu puternic, da-l dracu de brad vreau să fiu un cub de gheță nesimțit!!

-Așa te vreau dragul și bunul meu Cârnat rece și nesimțit!! Acum ia pahurul acela si pune cuburile în el! Ordonă maestrul

Cârnatul obedient ascultă porunca maestrului si pune cuburile într-un pahar.

-Acum toarnă wiski! Spuse maestrul

-Ce rol are wiski-ul maestre. AA știu are rolul de a da savoare sufletului  rece și gol, nu?

-Da cum sa nu, poți să spui și așa! Acum da-l incoace mi s-a facut sete.spuse maestrul tușind din nou. Lecția s-a terminat acum lasă-mă am început alt raid, am nevoie de liniște!!

-Gata maestre atât? Deci asta e treaba cu sufletul, interesant o să țin minte. De acum încolo nu o să mai las nimic să mă „topească”

– Da da da!(cu ochii în calculator) înainte să pleci mai pune un pahar, spuse concentrat maestrul

-Da maestre cum să nu! Gata eu em plecat e cam frig pe aici, ma duc acasă să manânc ceva cald făcut de mama, la revedere!!

-Să închizi ușa, bate vantul la mine pe hol, nu vreau să racesc mai rău!! ordonă din nou maestrul.Image

În timp ce se îndrepta spre ieșire cu pașii repezi pe holul întunecat și friguros se opri în tocul ușii de la bucătarie. Pe perete, deasupra mesei era atârnată o crenguță de brad frumos împodobită, cu ghirlande, beteală și vată frumos aranjată.

-O dată pe an sufletul maestrului se topește! Gândi cu voce tare Carnatul

 

Etichetat , , , ,

Invatamintele marelui maestru II -Spaghete-

De data aceasta Carnatul si Marele Maestru s-au intalnit intr-o bucatarie sa mai stea de vorba.Si cum ei nu stau de vorba ca oamnii normali, tanarul Carnat va avea ceva numai de invatat si de data asta. Caile domnului sunt incurcate la fel si legaturile dintre neuronii Marelui Maestru, numai creierul sau malefic poate gandi o lectie atat de incalcita, atat de  ascunsa sub masca preparari banalelor spaghete.

-Dragul si bunul meu Carnat iata ca ne intalnim din nou in acest loc fabulos, acest loc al creatiei, acest creuzet al raului, numai aici se pot fauri gandurile maretiei, spuse pe un ton grav Marele Maestru.

-Dar maestre… te referi la aceasta bucatarie jegoasa? Spuse tanarul ucenic

-Da inteligentule e o bucatarie, dar cum ti-ai dat seama ganditor tenace ce esti?

-Pei am vaz multe vase nespalate, tacamuri jegoase, farfurii aruncate peste tot si multe bidoane de bere inghesuite intr-un colt, spuse Carnatul

-Gaaata liniste am spus, desi la prima vedere bucataria mea arata extrem de dezordonat daca te uiti atent vei gasi o ordine in dezordine. Stiu unde este fiecare obiect din aceasta camera, fiecare tacam are locul lui, fiecare farfurie este pusa bine intr-un loc numai de mine stiut, spuse invatatorul.

-Unde pe jos? Spuse Cranatul si incepe sa rada copisos

-De ce vorbesti, liniste am spus, lasa bucataria si hai sa ne concentram aupra unor lucruri mai importante. Astazi vom vorbi despre spaghete si cat de delicioase pot fi daca stii sa le prepari!

-Deci asta este lectia de astazi, deaia suntem intr-o bucatarie, inteleg, inteleg… spuse tanarul ucenic

-Tu nu incetezi sa ma uimesti desteptule cu rationamentele astea! Da da da … din acest motiv suntem in bucatarie acum putem continua? Multumesc.

Sunt sigur ca ai auzit de notiunea de sentiment. Acele trairi care numai noi oamenii, ca finte superioare ce suntem, suntem capabili sa le percepem. Tu acum o sa imi spui vechea poveste cum ca sentimentele sunt personale, sunt proprii fiecarei persone in parte si ca apar din senin si tot asa dispar. Ei bine dragul si bunul Carnat nu este asa.

-Maeste maestre ma-ti pierdut iar. Astazi invat despre sentimente sau spaghete? Inteaba Carnatul

-Astazi inveti si cum sa speli vasele, dar rabdare Cranatul meu preferat, rabdare. Unde ramasesem? Aaaa spaghete!! Dupa cum poti bine observa pe masa am strans ingredientele necesare si anume: ciuperci, carnita, bulion, spaghete, parmezam si apa fiarta. Vezi tu acelasi drac se intampla si cu sentimentele. Daca reusesti sa aduni ingedientele necesare poti practic sa te joci cu ele cum vrei, sa te prefaci ca simti ca cel mai desavarsit actor, spuse maestrul.

– Dar maestre de ce trebuie sa ne prefacem ca simtim? Intreaba uimit Carnatul

-Offf noi ca fiinte superioare ce suntem, noi si cei asemenea noua,  nu suntem capabili de trairi emotionale. Suntem reci, insensibili, rai, malefici la fel ca spaghetel nefierte, intelegi?

-Cred ca da, deci noi suntem lungi, drepti si uscati! Spuse Carnatul fericit ca a reusit sa desluseasca talcul.

-Cateodata stau si ma intreb de ce imi mai imi zbat neuronii cu tine. Desi aceasta constatare idioata a ta ma enerveaza sa stii ca ai dreptate, suntem asa cum suntem pentru ca “apa” nu este fiarta cum trebuie. Adica imprejurarile nu sunt favorabile. De ex. nu putem sa ne uitam cu alte persone de fata la un film horror si sa radem, desi in sinea noastra ni se pare extrem de amuzant si radem copios.

-Ooo maestre acum inteleg, asa e, aveti dreptate, pot sa pun pastele la fiert acum? Intreaba Carnatul

-Da pune-le, pune-le mi s-a facut foame de la atata gandit!!Lectia s-a terminat astazi daca zici ca ai inteles eu sunt fericit. Sunt fericit ca am cui sa transmit invataturile astea si ca nu vor muri odata cu mine.

-Dar maestre ce se intampla daca pastele se lipesc? Intreaba ucenicul

-NU MA PROVOCA!!! Spuse oftand maestrul

Etichetat , , ,

Invatamintele Marelui Maestru

Pentru ca toate lucrurile au un inceput trebuie neaparat sa incep cu el.Image

Prin fata magazinului Unirea aglomeratia era la ordinea zilei. Lumea se inghesuia, ca un rau de munte scapat de sub control, sa ocupe un loc pe scarile rulante ce duceau in adancurile subteranului bucurestean. Toti aveau ceva de facut, toti aveau o agenda de respectat, toti aveau casti in urechi, nimeni nu baga de seama ca deasupra lor niste nori malefici se adunau.

Era tarziu, afara era intuneric, dar undeva pe acoperisul cunoscutului magazin puteai distinge clar o silueta. Cu mainile in sold si cu un picior pe marginea cladirii fuma lenes dintr-o tigara. Fuma atat de incet incat un contur parca desenat numai din fum il acoperea asemenea unei aureole sfinte. Statea calm si se gandea… planuia… verifica… analiza ceva.

De undeva din spate un tanar imbracat ca de scoala se apropia cu doua pungi mari in mana. Tipul era atat de slab incat daca nu era atent cum echilibra cele doua pungi grele sigur se rasturna. Avea parul scurt dat intr-o parte, niste dioptrii mari la ochelari si un zambet ce scotea in evidenta niste canini mari si lati de toata frumusetea. Se opreste la un moment dat, tranteste cele doua pungi si rasufla usurat.

-Gataa… nu mai pot, in sfarsit am ajuns! Maestre am ajuns, sunt aici! Spuse tanarul extenuate.

Se spune ca sunt mai multe tipuri de comunicare ei bine indiferent care ar fi fost tipul era clar ca ceva nu mergea, din partea cealalta nu venea nici un raspuns.

-Maestre ma auzi am spus ca am ajuns, am adus si pungile, sunt grele ale dracu, ce aveti in ele? Ce m-ati pus ca car atatea etaje?

-Fiule! In sfarsit ai ajuns! Spuse tipul de pe marginea caldirii care nici macar nu a avut bunul simt sa se intoarca spre directia interlocutorului sau.

-Ce facem in seara asta? Ati spus ca va fi o lectie despre insecte si noi ne-am cocotat pe acoperisul asta! Nu mai inteleg! Spuse tanarul intrigat de locatia aleasa.

-Toate la timpul lor dragul si bunul meu Carnat. De ce te grabesti? Timpul trece la fel oricum ai privi lucrurile cica e relativa treaba. Haii lasa pungile alea acolo si vino sa iti arat ceva!

Carnatul si-a facut curaj a inghitit in sec si a plecat tiptil spre marginea cladirii.

-Maestre eu am rau de inaltime  sa nu faceti vre-o gluma proasta cum stiu ca sunteti in stare, spuse timid tanarul

-Hai dragul si bunul meu Carnat mai cu curaj, sunt aici sunt lanag tine, nu se va intampla nimic, pentru o data in viata ta ai incredere in mine.

-Nu mai spuneti asta! Stiti bine ca am incredere, spuse Carnatul.

In timp ce tanarul se apropia de marginea cladirii Maestrul a actionat intr-o fractiune de secunda si pe nepusa masa a intins mana l-a apucat de gat si la tras mai aprope.

-Spune-mi daca vezi insectele! Sigur le vezi ia uite cate sunt!

-Maestre ce faceti? Nu vad nici o insecta! Maeste dati-mi drumul ca incep sa plang, spuse speriat Carnatul.Image

-Sunt chiar in fata ta !  Fiecare cu problemle lor, cu grijile lor, cu apucaturile si ticurile lor. Carnate uite cati sunt! Trec prin viata nestiutori si tarasc dupa ei fiecare particica din exista lor mizerabila. Sunt condusi de rutina, nu pot fara ea, sunt pirduti fara telefoanele lor, fara tabletele lor. Oamenii astia au murit de mult, inima lor nu mai bate, e mai rece ca cel mai rece sloi de gheata. Sunt morti pe dinauntru dar totusi umbla printer cei vii. Acum spune daca ii vezi! Se rasti Maestrul

-Ii vad, ii vad!  Acum dati-mi drumul!

-Fiule noi avem o misiune… O misiune atat de importanta incat insasi existenta rasei umane depinde de felul in care reusim sa o ducem la bun sfarsit. Carnate noi sunte ca niste ciobani si avem in grija soarta intregii turme. Suntem responsabili pentru ea. Noi suntem aparte, noi nu suntem ca toti ceilalti.

-Dar cum putem sa ajutam rasa umana? Suntem doar 2 rasa contine miliarde de suflete, intreaba Carnatul

– Prin puterea exemplului. Nu trebuie decat sa corectam o mana de oameni ca restul vor urma. E simplu fiule trebuie decat sa actionam acum. Acum este sansa noastra. Noi vom fi noii mantuitorii ai oamenilor . Vezi tu credintele si principiile noastre ne fac sa fim diferiti. Ne confera o putere nebanuita. Dar puterea inseamna responsabilitate si trebuie sa fim prudenti. Acum taci din gura si da-mi o punga cu apa!

-O ce ? spuse Carnatul

-Vezi in pungile pe care  le-ai adus aici idiotule! Spuse Maestrul

Carnatul  a inceput sa scotoceasca prin cele doua pungi si gasit o sumedenie de pungi mai mici pilne ochi cu apa.

-Uite insecta nu e insecta! Cara punga , da-mi punga!offf cine il mai intelege, el si misiunea lui! Spuse Carnatul in sinea sa.

-Hai fiule mai repede cu puga aia! Da-o incoace! Pentru ca abia acum incepe inceputul, spuse Maestrul

Invatatorul luase punga cu apa  si o tinea atarnata pe marginea caldirii.

-Maestre asta facem in seara asta! auncam cu pungi de apa in totii oamenii aia de jos? Cum ramane cu misiunea noastra si rasa umana??

-Asta e misiunea idiotule! Trebuie sa trezim niste constiinte in seara asta! Acesta este inceputul, tine minte  aceasta data fiule pentru ca va fi o data care probabil va intra in cartile de istorie. Noi acum in seara asta dam drumul la purificareeee!!! Spuse Maestrul si arunca prima punga.

-Hai fiule si tu! Ajuta-ma! Trebuie sa actionam rapid plus de asta mai este si amuzant! Haide ia 3-4 pungi si acopaniaza-ma in aceasta cantec minunat al distrugerii!  Acesta este inceputuuullll! Iuhuuu…

 Va urma

Antonia

Aș putea spune multe, dar de ce? Imaginile au o forță mai mare.

E frumoasă, e foto-model, are probabil cei mai superbi ochi pe care i-am vazut in viata mea și în plus mai știe să și cânte. A crescut in S.U.A și acum s-a întors în România să rupă gura târgului. Alături de Tom Boxer scoate hit după hit și e doar începutul.

Cam așa poți să o descrii în câteva cuvinte pe morena morenelor. Totuși ceva nu se pupă. Sună prea frumos ca să fie adevărat. Numai timpul va spune dacă va reuși să reziste în ”frumosul” show-biz românesc. După părerea mea  locul ei nu e în mocirla asta. Aici se promovează numai false valori, ea nu are ce căuta. Mai bine se ia de mână cu Inna și pleacă la o plimbare mai lungă pe afară. Aici o să se plafoneze.  Aici nu o să aibă niciodată parte de recunoașterea de care s-ar bucura peste hotare.

Aceste fiind spuse eu propun sa vedem pe Antonia alaturi de Vunk . Melodia se numește PLEACĂ și o putem vedea pe Antonia mai nervoasă așa.  Mie îmi place simplitatea videoclipului.

Etichetat , , , , , ,

MA BATE CONSTIINTA!

Vine o vreme cand simti nevoia sa iei o pauza, sa tragi aer adanc in piept si sa te gandesti…

Desigur imeidiat iti vin in cap o sumedie de intrebari: Ce sa fac? Cum sa fac? De ce sa fac? Am cumparat paine? si tot felul de alte tampenii care aparent nu au nici un sens. Cel mai ciudat lucru este ca daca stai si te gandesti prea mult incepi sa le dai sens si atunci lucrurile se complica.

Acum nu stiu daca fiecare dintre voi se cearta cu ingeri si dracusori imaginari, cert este ca poate iesi un dialog al draqu de amuzant. Acum sa nu va inchipuiti ca fac asta foarte des, dar atunci cand o fac… imginile vorbesc de la sine.

Etichetat , , , ,

IN SUPERMAN’S SHOES

Nu vreau sa ma lungesc si sa scriu o gramada de tampenii lingusitoare despre filmuletul meu. Nu am chef la ora asta si nici nu cred ca ajuta prea mult. Pe scurt!!

Superman, in mintea mea bolnava, nu face ceea ce face dintr-un simt al dreptatii deosebit de pronuntat. El pur si simplu are un job banal pentru care trebuie sa se trezeasca in fiecare dimineata si sa intre la un program mizerabil de 8 ore. Nu e frumos, nu e eroic si in nici un caz nu e ceva despre care povestesti nepotilor. Acestea fiind spuse, va doresc o vizionare cat mai placuta!:))))

Etichetat , , , , , ,

Cel mai bun nu există

Zilele trecute am ascultat o melodie! Nu a fost orice mp3 ci ultimul single semnat Luce. Probabil nu ati auzit de el sau il ştiţi deja şi acum aveţi pe repeat  „Orasul meu” sau „Secondo Me”. Oricare ar fi cazul un lucru este sigur, baiatul acesta are un strop mai consistent de talent. Hip-hop-ul pentru el este mai mult decât o pasiune. Este în sângele lui şi de fiecare dată când pune mâna pe un microfon devine mai implinit. Pentru că nu poate să stea locului a mai scos o noua melodie „Cel mai bun nu există” Audiţie plăcută!!

Etichetat , , ,