Arhivele lunare: Aprilie 2012

Invatamintele Marelui Maestru

Pentru ca toate lucrurile au un inceput trebuie neaparat sa incep cu el.Image

Prin fata magazinului Unirea aglomeratia era la ordinea zilei. Lumea se inghesuia, ca un rau de munte scapat de sub control, sa ocupe un loc pe scarile rulante ce duceau in adancurile subteranului bucurestean. Toti aveau ceva de facut, toti aveau o agenda de respectat, toti aveau casti in urechi, nimeni nu baga de seama ca deasupra lor niste nori malefici se adunau.

Era tarziu, afara era intuneric, dar undeva pe acoperisul cunoscutului magazin puteai distinge clar o silueta. Cu mainile in sold si cu un picior pe marginea cladirii fuma lenes dintr-o tigara. Fuma atat de incet incat un contur parca desenat numai din fum il acoperea asemenea unei aureole sfinte. Statea calm si se gandea… planuia… verifica… analiza ceva.

De undeva din spate un tanar imbracat ca de scoala se apropia cu doua pungi mari in mana. Tipul era atat de slab incat daca nu era atent cum echilibra cele doua pungi grele sigur se rasturna. Avea parul scurt dat intr-o parte, niste dioptrii mari la ochelari si un zambet ce scotea in evidenta niste canini mari si lati de toata frumusetea. Se opreste la un moment dat, tranteste cele doua pungi si rasufla usurat.

-Gataa… nu mai pot, in sfarsit am ajuns! Maestre am ajuns, sunt aici! Spuse tanarul extenuate.

Se spune ca sunt mai multe tipuri de comunicare ei bine indiferent care ar fi fost tipul era clar ca ceva nu mergea, din partea cealalta nu venea nici un raspuns.

-Maestre ma auzi am spus ca am ajuns, am adus si pungile, sunt grele ale dracu, ce aveti in ele? Ce m-ati pus ca car atatea etaje?

-Fiule! In sfarsit ai ajuns! Spuse tipul de pe marginea caldirii care nici macar nu a avut bunul simt sa se intoarca spre directia interlocutorului sau.

-Ce facem in seara asta? Ati spus ca va fi o lectie despre insecte si noi ne-am cocotat pe acoperisul asta! Nu mai inteleg! Spuse tanarul intrigat de locatia aleasa.

-Toate la timpul lor dragul si bunul meu Carnat. De ce te grabesti? Timpul trece la fel oricum ai privi lucrurile cica e relativa treaba. Haii lasa pungile alea acolo si vino sa iti arat ceva!

Carnatul si-a facut curaj a inghitit in sec si a plecat tiptil spre marginea cladirii.

-Maestre eu am rau de inaltime  sa nu faceti vre-o gluma proasta cum stiu ca sunteti in stare, spuse timid tanarul

-Hai dragul si bunul meu Carnat mai cu curaj, sunt aici sunt lanag tine, nu se va intampla nimic, pentru o data in viata ta ai incredere in mine.

-Nu mai spuneti asta! Stiti bine ca am incredere, spuse Carnatul.

In timp ce tanarul se apropia de marginea cladirii Maestrul a actionat intr-o fractiune de secunda si pe nepusa masa a intins mana l-a apucat de gat si la tras mai aprope.

-Spune-mi daca vezi insectele! Sigur le vezi ia uite cate sunt!

-Maestre ce faceti? Nu vad nici o insecta! Maeste dati-mi drumul ca incep sa plang, spuse speriat Carnatul.Image

-Sunt chiar in fata ta !  Fiecare cu problemle lor, cu grijile lor, cu apucaturile si ticurile lor. Carnate uite cati sunt! Trec prin viata nestiutori si tarasc dupa ei fiecare particica din exista lor mizerabila. Sunt condusi de rutina, nu pot fara ea, sunt pirduti fara telefoanele lor, fara tabletele lor. Oamenii astia au murit de mult, inima lor nu mai bate, e mai rece ca cel mai rece sloi de gheata. Sunt morti pe dinauntru dar totusi umbla printer cei vii. Acum spune daca ii vezi! Se rasti Maestrul

-Ii vad, ii vad!  Acum dati-mi drumul!

-Fiule noi avem o misiune… O misiune atat de importanta incat insasi existenta rasei umane depinde de felul in care reusim sa o ducem la bun sfarsit. Carnate noi sunte ca niste ciobani si avem in grija soarta intregii turme. Suntem responsabili pentru ea. Noi suntem aparte, noi nu suntem ca toti ceilalti.

-Dar cum putem sa ajutam rasa umana? Suntem doar 2 rasa contine miliarde de suflete, intreaba Carnatul

– Prin puterea exemplului. Nu trebuie decat sa corectam o mana de oameni ca restul vor urma. E simplu fiule trebuie decat sa actionam acum. Acum este sansa noastra. Noi vom fi noii mantuitorii ai oamenilor . Vezi tu credintele si principiile noastre ne fac sa fim diferiti. Ne confera o putere nebanuita. Dar puterea inseamna responsabilitate si trebuie sa fim prudenti. Acum taci din gura si da-mi o punga cu apa!

-O ce ? spuse Carnatul

-Vezi in pungile pe care  le-ai adus aici idiotule! Spuse Maestrul

Carnatul  a inceput sa scotoceasca prin cele doua pungi si gasit o sumedenie de pungi mai mici pilne ochi cu apa.

-Uite insecta nu e insecta! Cara punga , da-mi punga!offf cine il mai intelege, el si misiunea lui! Spuse Carnatul in sinea sa.

-Hai fiule mai repede cu puga aia! Da-o incoace! Pentru ca abia acum incepe inceputul, spuse Maestrul

Invatatorul luase punga cu apa  si o tinea atarnata pe marginea caldirii.

-Maestre asta facem in seara asta! auncam cu pungi de apa in totii oamenii aia de jos? Cum ramane cu misiunea noastra si rasa umana??

-Asta e misiunea idiotule! Trebuie sa trezim niste constiinte in seara asta! Acesta este inceputul, tine minte  aceasta data fiule pentru ca va fi o data care probabil va intra in cartile de istorie. Noi acum in seara asta dam drumul la purificareeee!!! Spuse Maestrul si arunca prima punga.

-Hai fiule si tu! Ajuta-ma! Trebuie sa actionam rapid plus de asta mai este si amuzant! Haide ia 3-4 pungi si acopaniaza-ma in aceasta cantec minunat al distrugerii!  Acesta este inceputuuullll! Iuhuuu…

 Va urma

Anunțuri